Povestea unui fost angajat al Realitatea TV: şefii "au uitat" să semneze contractul

În timp ce Elan Schwartzenberg şi Cozmin Guşă se luptă pentru controlul postului Realitatea TV, angajaţii postului, cei care asigură funcţionarea canalului, sunt cei care au de suferit. Pe lângă neplata salariilor, un angajat a descoperit că i s-a „pierdut” contractul de muncă.

Paginademedia.ro vă prezintă în continuare povestea unui fost angajat al Realitatea TV în vremuri tulburi, care nu reuşeşte să-şi primească banii pentru perioada în care a muncit la televiziunea de ştiri.

Răspunsul sec al celor care se ocupă de televiziune: "ce să fac, ca tine sunt sute". Avocatul a rămas ultima soluţie.

Povestea integrală, în continuare:

Din 4 iunie, m-am angajat la Realitatea...trecând peste întârzierile de salariu pe care toată presa le ştie, o să ajung direct la ultimul meu salariu de la Realitatea.

Pe 24 august, mi-am dat demisia din motive de sănătate sau, mai bine spus, m-am retras din presă după 9 ani. M-am internat pentru câteva săptămâni, într-un spital, iar apoi, în ziua de salariu, a trebuit să revin în Bucureşti pentru a-mi lua ultima leafa.

Am ajuns la departamentul “salarizare” unde mi s-a spus că nu sunt trecut pe nicio listă pentru bani. „Mergi la contabilitate”, mi s-a spus. Apoi la resurse umane. În fine, timp de o oră şi jumătate am fost plimbat de la un departament la altul pentru că nimeni nu voia să mă lămurească.

Într-un final am aflat că, de fapt, scuza oficială este că mi-au pierdut contractual.

Realitatea este că şefii nu s-au deranjat să-l semneze şi cu toate schimbările de conducere eu am muncit ilegal fără să ştiu. Acum, cum nu am contract, nu pot fi plătit. Am dovada ca am muncit la Realitatea. Sunt în sistem cu cont pentru redactare, am adresă de e-mail, “stativ de microfon” am fost câteva luni.

Ieri (marţi - n.r.), am ajuns în final să o prind pe doamna Daniela Ionescu (n.r. - preşedintele comitetului creditor şi administrator GMG Media Box) să discut cinci minute cu ea. Mesajul a fost clar: “nu ai contract, nu mă interesează şi plus de asta oricum nu sunt bani să fii plătit”. (Aici am înţeles-o pe doamna Ionescu. Evident că nu mai sunt bani să plătească un amărât de salariu după ce şi-au luat ei salariile). Mai mult, s-a simţit jignită când am rugat-o să-mi ofere garanţia că voi primi banii.

Nu pot să-i descriu scârba pe care o avea în priviri când i-am cerut aşa ceva. Ba mai mult am fost făcut şi nesimţit că mi-am permis să-i cer ei, aşa ceva. “Cum adică garanţie, cuvântul meu e de ajuns!”…

Din ce am înţeles, pentru cei care s-au angajat în iunie, ca şi mine, şi cărora li s-au “pierdut” contractele, s-au făcut altele, dar cu data la care a venit noua administraţie.

Cert este că mă bazam pe banii respective să pot merge din nou in spital pentru încă o serie de analize. Dar după cum evoluează lucrurile cred că am şanse să mor înainte de a mai lua banii. Aşa că am decis ca ultimii bani pe care-i aveam să-i bag într-un avocat, iar cel mai probabil săptămâna viitoare, cel târziu, să discutăm cu aşa-zişii şefi de la Realitatea.